Louis Zamperini spunea că valoarea unui om este dată de cât oferă el societății. După ce am citit asta, am căzut pe gânduri. În afară de taxele, impozitele și serviciile pe care le-am oferit până acum, ce am oferit benevol? Fără să aștept nimic în schimb, fără să primesc ceva în cont. Da, am oferit de multe ori ajutorul prietenilor mei, celor pe care îi cunosc, dar totuși societății, ce am oferit? Am realizat că am un gol pe care zilele acestea am început să-l umplu. Cum? M-am gândit să ofer din experiența mea copiilor. M-am dus voluntar și am susținut un curs de autocunoaștere și orientare în carieră la niște copii (tineri) la care aproape niciodată niciunul dintre noi nu ne gândim. Care sunt acei copii, vă întrebați acum? N-am să vă spun nici un nume ci am să vă spun cum sunt ei:

De obicei la orice seminar stabilesc ora de începere cu cel puțin un sfert de oră înainte pentru a mă asigura că toți participanții se strâng la timp. La seminarul din aceste zile au venit copiii cu 20-30 de minute mai devreme (fiind în vacanță)!

La fiecare seminar fac câte un exercițiu de ice breaking. Adulților de regulă le este destul de dificil să intre în joc și aveam nevoie de un timp până să își intre în rol. Copiii au intrat imediat în rol și m-au surprins prin implicare. Au vorbit natural despre ei și despre visele lor și spre deosebire de adulți, au fost foarte curioși să afle mai multe despre mine și despre visele mele.

S-a întâmplat să-mi cadă un pix pe jos. Imediat, cineva s-a ridicat de la loc și l-a pus pe masă. Un gest atât de simplu pe care așa de rar l-am întâlnit la adulți. Mai exact de două ori și am avut în training mii de persoane.

Am făcut o pauză de zece minute. Când mai era încă un minut din pauză toată lumea se așezase pe scaune. Nu-mi venea să cred. De obicei când spun că facem o pauză de zece minute sunt sigur că ea durează între cincisprezece și douăzeci de minute.

A venit și momentul în care am completat un chestionar. Din nou m-au uimit. Fiecare a înțeles ce are de făcut după o singură explicație. Fiecare a completat de parcă toată viața au făcut acest lucru. Și erau la prima experiență de acest gen. Mă întreb de ce? Și îmi dau seama de ce. Pentru că sunt prezenți acolo unde sunt și atenți la cei din jur.

La fiecare seminar se întâmplă ca cineva să discute, să vorbească cu colegul din dreapta sau stânga fără a ține cont de colegul lor care tocmai expune ceva. Aici, mi s-a întâmplat să văd foarte mult respect. Empatici și foarte focusați își ascultau cu drag fiecare coleg și îl încurajau cu aplauze după fiecare luare de cuvânt.

Da, am descoperit niște copii minunați care, indiferent cât vom încerca noi să le tăiem aripile cu ignoranță sau catalogare, ei își vor urma visul și și-l vor atinge.

Sunt sigur că ce i-am învățat în aceste zile vor pune în practică. Eu, deja pun în practică ce m-au învățat ei în puținul timp. Mi-au readus aminte de umanitate, de bunătatea din sufletul omului și mi-au arătat că indiferent cu câte probleme pornim în viață dacă credem în noi și îi respectăm pe cei din jur vom primi apreciere și dragoste.

Dacă vrei și tu să-i susții pe acești copii caută-mă printr-un mesaj sau email și te voi pune în legătură cu ei. Mulțumesc anticipat în numele lor și al societății, îți mulțumesc că ai citit acest articol și al umanității din tine! Le mulțumesc celor care i-au format și care au făcut să avem o generație ce va veni și ne va lua locul și va face o lume mai bună!

 

 

Distribuie: Facebookgoogle_plusmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *